Hernia
inghinală
ROYAL HOSPITAL BUCHAREST
Centru de excelență în Chirurgie
Microsite-ul www.hernia-inghinala.ro oferă o resursă cuprinzătoare și accesibilă pentru a informa publicul despre hernia inghinală, una dintre cele mai frecvente afecțiuni care afectează zona abdominală.
Scopul principal este de a informa utilizatorii despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru această afecțiune, punând accent pe importanța unui diagnostic și tratament corect și la timp. Fiind o sursă informativă de încredere, site-ul sprijină deciziile informate ale utilizatorilor legate de sănătatea lor, precum și prevenirea complicațiilor prin cunoașterea precoce a semnelor și simptomelor.
Microsite-ul este structurat în mai multe secțiuni care abordează informațiile esențiale despre hernia inghinală, cu accent pe prevenție și recuperare post-operatorie, oferind soluții și sfaturi utile, atât pentru cei care sunt la risc, cât și pentru cei care deja suferă de această afecțiune.
La Royal Hospital, echipa noastră de specialiști în chirurgie este pregătită să vă ofere cele mai bune soluții pentru gestionarea acestei afecțiuni, combinând expertiza medicală cu tehnologie de ultimă generație.
Nu ezitați să ne contactați pentru o consultație personalizată!
CHIRURGIE
Centrul integrat de Chirurgie
UROLOGIE
Inovație - excelență
ORTOPEDIE
Fiecare pas împreună
În cadrul modernului spital Royal Hospital, pacienții se bucură de acces la dotările performante, de ultima generație, a celor 3 săli de operație, în care medici cu zeci de ani de performanță în chirurgia generală minim-invazivă profesează, întotdeauna spre binele pacienților.
Obiectivul principal al Royal Hospital Bucharest este de a le oferi pacienților cele mai bune soluții de prevenție, diagnostic și tratament prin accesul la medici supraspecializați, cu experiență în abordarea celor mai dificile cazuri medicale.
Importanța de a fi informat despre sănătate
A fi bine informat în legătură cu sănătatea este esențial pentru a putea lua decizii corecte și rapide, mai ales în cazul unor afecțiuni precum hernia inghinală, care, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la complicații grave, cum ar fi strangularea herniei. Educația sanitară reduce riscul de complicații și crește șansele unei recuperări rapide și eficiente.
Informația ajută la identificarea timpurie a simptomelor, ceea ce poate preveni agravarea stării și poate reduce necesitatea unor intervenții medicale complexe. De asemenea, un pacient informat este mai capabil să discute deschis cu medicul său și să înțeleagă opțiunile disponibile, fapt ce duce la un tratament personalizat și adaptat nevoilor sale.
Ce este hernia inghinală?
Hernia inghinală reprezintă o afecțiune în care o porțiune a unui organ intern, cel mai frecvent intestinul, iese printr-un punct slăbit al peretelui abdominal din zona inghinală. Aceasta provoacă o umflătură vizibilă și disconfort, mai ales atunci când persoana ridică greutăți, tușește sau face efort fizic.
Hernia inghinală este cea mai frecventă dintre toate tipurile de hernii abdominale și afectează în special bărbații, dar poate apărea și la femei.
De regulă, hernia inghinală nu se vindecă de la sine și necesită intervenție chirurgicală pentru a preveni complicațiile grave, cum ar fi strangularea, care poate bloca fluxul sanguin către organul herniat și poate duce la necroză tisulară. Din această cauză, este important ca persoanele care observă simptomele herniei inghinale să se prezinte cât mai curând la medic pentru diagnostic și tratament.
Cum apare hernia inghinală?
Hernia inghinală apare atunci când o parte din țesutul abdominal sau un organ intern, de obicei intestinul subțire, iese printr-un punct slăbit al mușchilor din peretele abdominal inferior, în zona inghinală. Această zonă este predispusă la slăbiciuni, deoarece include canalul inghinal, prin care, la bărbați, trece cordonul spermatic ce susține testiculele, iar la femei, trece ligamentului rotund care susține uterul.
Această slăbiciune a peretelui abdominal poate fi congenitală (din naștere) sau poate fi dobândită în timp, din cauza îmbătrânirii, efortului fizic intens, ridicării greutăților, tusei cronice sau constipației cronice. De asemenea, obezitatea, sarcina și intervențiile chirurgicale abdominale anterioare pot crește riscul de hernie inghinală.
Tipuri de hernii inghinale
Există două tipuri principale de hernii inghinale: hernia inghinală directă și hernia inghinală indirectă. Diferența dintre acestea constă în modul și locul în care apare hernia în raport cu canalul inghinal.
Hernia inghinală indirectă
Hernia inghinală indirectă este cel mai frecvent tip de hernie inghinală și afectează în special bărbații. Aceasta apare atunci când intestinul sau o altă parte a abdomenului alunecă prin inelul inghinal intern, un punct slăbit în peretele abdominal, care nu s-a închis corespunzător după naștere. În cazul bărbaților, această slăbiciune apare din cauza coborârii testiculelor în scrot în timpul dezvoltării fetale.
Acest tip de hernie poate apărea la orice vârstă și este mai frecventă în cazul bărbaților tineri. Hernia inghinală indirectă poate ajunge până în scrot, provocând o umflătură vizibilă și dureroasă în această zonă.
Hernia inghinală directă
Hernia inghinală directă apare atunci când intestinul sau alt organ abdominal iese direct printr-o zonă slăbită a peretelui abdominal inferior, fără a trece prin inelul inghinal. Acest tip de hernie este, de obicei, asociat cu îmbătrânirea și slăbirea progresivă a mușchilor abdominali și este mai frecventă la bărbații în vârstă.
Spre deosebire de hernia inghinală indirectă, acest tip de hernie nu ajunge în scrot, dar poate provoca o umflătură dureroasă în partea inferioară a abdomenului, lângă zona inghinală.
Anatomia zonei inghinale
Zona inghinală este situată în partea inferioară a abdomenului, între coapse, și reprezintă o regiune anatomică importantă care conține mai multe structuri cheie. În această zonă, peretele abdominal este format din mușchi, ligamente și fascii (membrane fibroase), care au rolul de a menține organele interne în poziția lor.
Canalul inghinal, prezent atât la bărbați, cât și la femei, este o structură tubulară situată în partea inferioară a abdomenului, care traversează peretele abdominal și face legătura cu organele genitale externe. La bărbați, acest canal conține cordonul spermatic, ce include vasele de sânge, nervii și ductul deferent, care transportă spermatozoizii din testicule. La femei, canalul inghinal conține ligamentului rotund, care susține uterul.
În mod normal, canalul inghinal este o zonă slabă a peretelui abdominal, dar la unii indivizi, în special la bărbați, aceasta este mai predispusă la hernie din cauza caracteristicilor anatomice specifice. Hernia inghinală apare atunci când există o presiune crescută asupra acestei zone sau atunci când structurile de susținere devin prea slabe pentru a menține organele interne în poziția lor.
De asemenea, zona inghinală este traversată de artera și vena femurală, care sunt responsabile de transportul sângelui către și dinspre picioare. În cazul unei hernii strangulate, aceste vase de sânge pot fi comprimate, ceea ce poate duce la probleme circulatorii grave.
Cauzele herniei inghinale
Hernia inghinală este o afecțiune comună care apare atunci când o porțiune a unui organ intern, cel mai adesea o bucată de intestin, iese printr-o zonă slăbită a peretelui abdominal în zona inghinală. Această condiție poate fi cauzată de o serie de factori care slăbesc musculatura abdominală sau cresc presiunea intraabdominală.
Deși hernia inghinală poate afecta persoane de toate vârstele și din toate categoriile sociale, există mai mulți factori de risc care contribuie semnificativ la dezvoltarea acesteia.
Factori de risc
- Efortul fizic intens
Efortul fizic intens și ridicarea de greutăți pot pune o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, ceea ce poate duce la dezvoltarea unei hernii inghinale. Activitățile care implică ridicarea greutăților mari, fie la locul de muncă, fie în timpul activităților sportive, cresc riscul apariției acestei afecțiuni. Efortul brusc și puternic, în special dacă mușchii abdominali nu sunt antrenați corespunzător, poate provoca o slăbire a țesuturilor sau poate agrava o slăbiciune deja existentă în zona inghinală, rezultând o hernie.
- Sarcina
Sarcina este un alt factor important care poate crește riscul de hernie inghinală. Pe măsură ce sarcina progresează, creșterea în greutate și dezvoltarea fătului cresc presiunea asupra peretelui abdominal și asupra zonei inghinale. La unele femei, acest lucru poate slăbi musculatura abdominală, mai ales dacă a existat o predispoziție sau o slăbiciune anterioară. De asemenea, femeile care au avut sarcini multiple pot fi mai predispuse la hernii inghinale din cauza stresului repetat asupra peretelui abdominal.
- Obezitatea
Obezitatea este un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea herniei inghinale. Persoanele supraponderale sau obeze au o presiune constantă asupra abdomenului și a peretelui abdominal. Această presiune suplimentară poate determina slăbirea mușchilor din zona inghinală, facilitând ieșirea organelor interne prin zona slăbită. Obezitatea nu numai că crește riscul de hernie, dar poate și complica tratamentul și recuperarea postoperatorie.
- Tusea cronică
Tusea cronică, adesea asociată cu afecțiuni pulmonare cronice, cum ar fi bronșita cronică sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), poate duce la o hernie inghinală. Tusea constantă pune o presiune repetată asupra peretelui abdominal, slăbindu-l în timp. Persoanele care fumează sunt mai predispuse la tuse cronică, iar acest lucru crește și mai mult riscul de hernie inghinală.
- Constipația
Constipația cronică este un alt factor care contribuie la dezvoltarea herniei inghinale. Persoanele care suferă de constipație trebuie să se încordeze frecvent pentru a elimina scaunul, ceea ce crește presiunea intraabdominală. Acest efort repetat poate slăbi mușchii din zona inghinală și poate favoriza apariția herniei.
Predispoziții genetice: Factorii ereditari
Predispozițiile genetice joacă un rol important în apariția herniei inghinale. Dacă unul dintre părinți sau rudele apropiate au avut hernie inghinală, există un risc crescut ca această afecțiune să apară și la descendenți. Unele persoane se nasc cu o slăbiciune congenitală a peretelui abdominal, ceea ce face mai probabilă apariția unei hernii la un moment dat în viață. De exemplu, la bărbați, canalul inghinal, prin care trec testiculele în timpul dezvoltării fetale, poate rămâne incomplet închis, ceea ce face această zonă mai vulnerabilă la hernii.
Alte cauze
- Intervenții chirurgicale anterioare
Persoanele care au suferit intervenții chirurgicale abdominale sau inghinale anterioare au un risc crescut de hernie inghinală. Chirurgia poate slăbi mușchii abdominali și poate crea zone vulnerabile în peretele abdominal, prin care organele interne pot ieși. De exemplu, pacienții care au avut operații de apendicită, prostatectomie sau alte proceduri în zona inferioară a abdomenului sunt mai predispuși la dezvoltarea unei hernii în viitor.
- Îmbătrânirea
Pe măsură ce îmbătrânim, mușchii și țesuturile din corp încep să-și piardă elasticitatea și să devină mai slabe. Aceasta include și musculatura abdominală, care poate deveni mai predispusă la hernii pe măsură ce trec anii. Persoanele în vârstă au un risc crescut de hernie inghinală deoarece procesele naturale de îmbătrânire duc la o slăbire progresivă a peretelui abdominal, mai ales dacă aceștia nu mențin o activitate fizică regulată.
- Defecte congenitale
Unele hernii inghinale sunt cauzate de defecte congenitale ale peretelui abdominal. De exemplu, la bărbați, în timpul dezvoltării fetale, testiculele coboară din abdomen în scrot prin canalul inghinal. Dacă acest canal nu se închide complet după naștere, poate rămâne o zonă slăbită prin care organele interne pot ieși, ducând la formarea unei hernii inghinale.
Această slăbiciune congenitală poate fi prezentă încă din copilărie, dar multe hernii inghinale congenitale nu devin evidente până mai târziu în viață, atunci când un efort suplimentar sau alți factori de risc declanșează apariția herniei.
Hernia inghinală este cauzată de o combinație de factori de risc și predispoziții genetice. Factori precum efortul fizic intens, obezitatea, tusea cronică și constipația pot pune o presiune suplimentară asupra peretelui abdominal, în timp ce intervențiile chirurgicale, îmbătrânirea și defectele congenitale pot slăbi structura acestuia, facilitând ieșirea organelor interne printr-o zonă vulnerabilă. Fiind conștienți de acești factori de risc, oamenii pot lua măsuri preventive pentru a reduce riscul de hernie inghinală și pentru a solicita tratament atunci când este necesar.
CHIRURGIE GENERALĂ (Consultații, investigații, intervenții chirurgicale)
CHIRURGIE BARIATRICĂ (Consultații, investigații, intervenții chirurgicale)
CHIRURGIE UROLOGICĂ (Consultații, investigații, intervenții chirurgicale)
Simptomele herniei inghinale
Hernia inghinală este o afecțiune frecvent întâlnită și, deși poate varia ca severitate, simptomele sale principale sunt relativ ușor de recunoscut. Aceste simptome sunt adesea influențate de activitățile zilnice, de nivelul de efort fizic și de progresia herniei.
Recunoașterea timpurie a simptomelor este esențială pentru prevenirea complicațiilor, deoarece hernia inghinală nu se vindecă de la sine și, în cele mai multe cazuri, necesită tratament chirurgical. Iată o descriere detaliată a principalelor simptome asociate cu această afecțiune:
1. Durere sau disconfort
Durerea sau disconfortul în zona inghinală reprezintă unul dintre primele semne ale unei hernii inghinale. Această durere variază ca intensitate, de la un disconfort ușor la o durere intensă, în funcție de mărimea herniei și de activitățile pe care le desfășoară pacientul.
Cum se manifestă durerea?
Durerea herniei inghinale poate fi resimțită ca o senzație de arsură, tragere sau presiune în zona inghinală. Aceasta apare adesea în timpul activităților care implică efort fizic, cum ar fi ridicarea de greutăți, tusea, strănutul sau încordarea abdominală. În aceste momente, presiunea din cavitatea abdominală crește, iar hernia este împinsă prin peretele abdominal slăbit, ceea ce poate intensifica durerea.
De asemenea, durerea poate fi prezentă și după perioade lungi de stat în picioare sau în timpul mersului prelungit. Aceasta se datorează faptului că gravitatea și activitatea fizică determină împingerea suplimentară a organelor interne prin zona slăbită.
În unele cazuri, durerea poate fi însoțită de o senzație de tragere sau tensiune în zona inghinală, mai ales atunci când hernia este mai mare sau în cazul în care intestinul începe să fie prins în canalul inghinal (o complicație numită hernie incarcerată). Această situație necesită intervenție medicală de urgență, deoarece poate duce la blocarea fluxului sanguin către intestin (strangularea herniei), o complicație gravă care necesită tratament imediat.
2. Umflătura vizibilă în zona inghinală
Unul dintre cele mai evidente semne ale herniei inghinale este o umflătură vizibilă sau o masă care apare în zona inghinală. Aceasta este cauzată de ieșirea unei părți din intestin sau alt organ abdominal prin peretele slăbit din zona inghinală.
Cum o poți identifica?
Umflătura în cazul herniei inghinale este de obicei mai pronunțată în poziție verticală și poate dispărea sau diminua în timpul odihnei, în special atunci când persoana afectată se află în poziție culcată. Acest lucru se întâmplă deoarece presiunea intraabdominală scade în poziția culcat, iar hernia poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală.
Umflătura este mai evidentă atunci când persoana face activități care cresc presiunea în abdomen, cum ar fi ridicarea de obiecte grele, tusea, strănutul sau încordarea în timpul mișcărilor intestinale. În funcție de dimensiunea herniei, umflătura poate fi ușor de identificat prin atingere sau vizibilă cu ochiul liber. În cazul herniilor inghinale indirecte, umflătura poate coborî în scrot la bărbați sau în zona labiilor la femei.
De asemenea, această umflătură poate fi însoțită de o senzație de plenitudine sau greutate în zona afectată, care devine mai accentuată după perioade lungi de activitate fizică.
3. Simptome suplimentare
Pe lângă durerea și umflătura vizibilă, hernia inghinală poate provoca și alte simptome care variază în funcție de severitatea afecțiunii și de timpul scurs de la apariția herniei.
Arsuri
Mulți pacienți cu hernie inghinală descriu o senzație de arsură sau disconfort în zona afectată. Aceasta se poate resimți ca o senzație de căldură localizată, care este deosebit de vizibilă în timpul activităților fizice sau în momentele în care hernia este tensionată, cum ar fi atunci când pacientul tusește sau ridică greutăți. Această senzație este cauzată de iritarea țesuturilor și nervilor din jurul herniei.
Slăbiciune în zona inghinală
O altă manifestare frecventă este senzația de slăbiciune în zona inghinală sau în zona abdominală inferioară. Această senzație poate fi subtilă, dar persistă și poate deveni mai evidentă pe măsură ce hernia progresează. Slăbiciunea apare deoarece mușchii peretelui abdominal din jurul herniei sunt afectați, iar organul herniat poate exercita o presiune constantă asupra țesuturilor din jur.
Senzația de greutate
Pacienții cu hernie inghinală pot simți adesea o senzație de greutate în zona abdomenului inferior sau în zona inghinală. Aceasta este cauzată de deplasarea organelor interne prin deschiderea herniară, ceea ce creează o presiune suplimentară în zona respectivă. Această senzație de greutate se agravează de obicei în timpul activităților fizice și poate fi însoțită de o senzație de plenitudine sau tensiune.
Complicații asociate simptomelor
În unele cazuri, simptomele herniei inghinale pot deveni mai severe, indicând o complicație gravă. Dacă intestinul herniat rămâne prins în canalul inghinal și nu poate fi împins înapoi în abdomen, aceasta se numește hernie incarcerată. Aceasta poate duce la o complicație și mai gravă, numită strangularea herniei, în care fluxul sanguin către intestinul herniat este întrerupt, ceea ce poate provoca necroză tisulară (moartea țesuturilor).
Simptomele herniei strangulate includ durere intensă și persistentă, umflătură care nu se retrage, greață, vărsături și febră. În cazul apariției acestor simptome, este necesară o intervenție chirurgicală de urgență.
Simptomele herniei inghinale variază de la disconfort ușor la dureri severe și umflături vizibile în zona inghinală. Durerea și disconfortul, umflătura și simptomele suplimentare, cum ar fi senzația de arsuri, slăbiciunea și greutatea în zona afectată, sunt semne tipice ale acestei afecțiuni. Detectarea timpurie și tratamentul sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Dacă apar simptome severe, cum ar fi durere intensă și persistentă sau greață, pacientul trebuie să se adreseze de urgență unui medic.
Diagnosticarea herniei inghinale
Hernia inghinală este o afecțiune comună care poate fi diagnosticată relativ ușor printr-un consult medical de specialitate. Cu toate că simptomele acestei afecțiuni sunt adesea evidente, un diagnostic corect este esențial pentru a determina severitatea și pentru a exclude alte condiții medicale.
Diagnosticarea precoce este importantă pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura tratamentul adecvat. Procesul de diagnostic implică o serie de pași, de la consultul medical inițial la utilizarea metodelor imagistice.
1. Consult medical
Vizita la medic pentru diagnosticarea herniei inghinale începe, de obicei, cu o evaluare detaliată a simptomelor pacientului și a istoricului medical. Medicul va pune întrebări despre debutul simptomelor, tipul și localizarea durerii, orice activități care agravează simptomele și istoricul familial de hernii sau alte afecțiuni abdominale. De asemenea, va întreba despre orice evenimente care ar fi putut declanșa hernia, cum ar fi ridicarea greutăților sau tusea cronică.
Ce implică examenul fizic?
Medicul va efectua apoi un examen fizic pentru a confirma prezența unei hernii inghinale. În timpul acestui examen, pacientul va fi rugat să stea în picioare și să tușească sau să facă alte mișcări care pot crește presiunea intraabdominală. Acest lucru ajută medicul să observe orice umflătură vizibilă sau palpabilă în zona inghinală. Umflătura poate fi mai evidentă atunci când pacientul este în poziție verticală sau efectuează un efort fizic.
De obicei, hernia inghinală este palpabilă și ușor de detectat prin examen fizic, deoarece aceasta se poate simți ca o masă sau umflătură care poate fi împinsă înapoi în abdomen. În unele cazuri, medicul va efectua și un examen rectal sau pelvian pentru a exclude alte cauze ale simptomelor pacientului.
2. Metode de diagnostic
Deși examenul fizic este, în multe cazuri, suficient pentru a diagnostica o hernie inghinală, medicul poate recomanda teste suplimentare de diagnosticare, în special dacă hernia este mică, greu de detectat sau dacă există îngrijorări cu privire la complicații.
- a) Examenul clinic
Examenul clinic rămâne una dintre principalele metode de diagnosticare a herniei inghinale. În timpul acestui examen, medicul palpează zona inghinală și solicită pacientului să efectueze anumite mișcări pentru a provoca hernia să se manifeste. Această metodă simplă și neinvazivă este prima etapă în confirmarea prezenței unei hernii inghinale.
Cu toate acestea, în unele cazuri, hernia poate fi prea mică pentru a fi detectată doar prin palpare, iar simptomele pacientului pot sugera alte afecțiuni abdominale sau inghinale. În aceste situații, medicul poate solicita teste imagistice suplimentare.
- b) Ecografia abdominală și inghinală
Ecografia este o metodă imagistică sigură și neinvazivă, utilizată frecvent pentru a confirma prezența unei hernii inghinale, în special atunci când hernia nu este evidentă în timpul examenului fizic. Ecografia folosește unde sonore pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului. Aceasta permite medicului să observe hernia și să determine dimensiunea acesteia, precum și localizarea exactă.
Ecografia este, de asemenea, utilă pentru a exclude alte cauze ale durerii inghinale, cum ar fi chisturile sau alte tumori. Aceasta poate fi utilizată în mod special la femei, deoarece poate oferi informații detaliate despre organele pelviene și alte structuri din apropiere.
- c) Tomografia computerizată (CT)
Tomografia computerizată (CT) este o altă metodă imagistică avansată care poate fi utilizată pentru a diagnostica hernia inghinală, în special în cazurile complexe sau atunci când alte metode nu oferă informații suficiente. CT-ul creează imagini detaliate ale abdomenului și pelvisului, permițând medicului să vadă structurile interne în secțiuni transversale.
CT-ul este adesea folosit pentru a evalua complicațiile herniei inghinale, cum ar fi incarcerarea sau strangularea herniei, unde o parte din intestin este prinsă și nu mai poate fi împinsă înapoi în abdomen. Aceste complicații pot duce la blocarea fluxului sanguin către intestin, ceea ce necesită o intervenție medicală de urgență.
- d) Rezonanța magnetică (RMN)
În cazurile rare și complexe, medicul poate solicita un RMN (rezonanță magnetică nucleară). Această metodă utilizează câmpuri magnetice pentru a produce imagini detaliate ale organelor interne. RMN-ul este mai puțin frecvent utilizat în diagnosticarea herniei inghinale, dar poate fi indicat dacă alte teste imagistice nu oferă suficiente informații sau dacă există suspiciuni de alte afecțiuni asociate.
3. Importanța unui diagnostic precoce
Diagnosticul precoce al herniei inghinale este crucial pentru a preveni complicațiile grave și pentru a asigura un tratament eficient. Deși hernia inghinală nu reprezintă, de obicei, o urgență medicală în stadiile sale inițiale, aceasta poate progresa și poate duce la complicații severe dacă nu este tratată.
Una dintre cele mai grave complicații ale herniei inghinale este strangularea herniei, o afecțiune în care intestinul herniat rămâne prins și fluxul sanguin către aceasta este întrerupt. Acest lucru poate duce la necroză tisulară (moartea țesutului), o situație care pune viața pacientului în pericol și necesită intervenție chirurgicală de urgență. Un diagnostic precoce permite medicului să monitorizeze evoluția herniei și să recomande intervenția chirurgicală înainte ca aceste complicații să apară.
De asemenea, diagnosticarea timpurie permite pacienților să își planifice tratamentul în condiții controlate și să evite necesitatea unei intervenții chirurgicale de urgență. În plus, o intervenție chirurgicală efectuată la timp poate reduce riscul de complicații postoperatorii și poate asigura o recuperare mai rapidă și mai eficientă.
Diagnosticarea herniei inghinale implică, de obicei, un examen fizic detaliat și poate include teste imagistice precum ecografia sau tomografia computerizată pentru confirmarea diagnosticului. Diagnosticul precoce este esențial pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura un tratament eficient. Pacienții care recunosc simptomele herniei inghinale ar trebui să consulte un medic cât mai curând posibil pentru a evita progresia afecțiunii și pentru a beneficia de un tratament adecvat.
Complicațiile herniei inghinale netratate
Hernia inghinală este o afecțiune comună care, deși inițial poate părea o problemă minoră, poate duce la complicații grave dacă nu este tratată corespunzător. Atunci când hernia nu este gestionată în mod adecvat, poate progresa și poate provoca simptome mai severe și complicații care pot pune în pericol viața pacientului.
Cele mai importante complicații includ incarcerarea herniei, strangularea herniei și alte riscuri legate de disfuncțiile intestinale și durerea cronică.
1. Incarcerarea herniei
Incarcerarea herniei reprezintă o complicație gravă în care o parte a intestinului sau a altor organe abdominale care au ieșit prin deschiderea herniară rămân prinse în canalul inghinal și nu mai pot fi împinse înapoi în cavitatea abdominală. Spre deosebire de herniile reducibile, care pot fi împinse înapoi în abdomen printr-o presiune ușoară, hernia incarcerată rămâne blocată în poziția sa, ceea ce poate duce la dureri severe și complicații ulterioare.
Cum afectează pacientul?
Incarcerarea herniei determină durere intensă și disconfort în zona inghinală, deoarece organul prins începe să apese asupra peretelui abdominal și a țesuturilor din jur. Pe lângă durere, pacienții pot experimenta greață, vărsături și o senzație de plenitudine în abdomen. Dacă este lăsată netratată, hernia incarcerată poate progresa și se poate transforma într-o strangulare herniară, o complicație mult mai gravă.
Incarcerarea afectează capacitatea pacientului de a desfășura activități normale, deoarece durerea poate deveni debilitantă. De asemenea, umflătura în zona inghinală devine dureroasă la atingere și nu dispare, indiferent de poziția corpului sau de activitățile fizice efectuate. Hernia incarcerată nu se poate reduce singură și necesită intervenție chirurgicală pentru a elibera organul prins și a corecta deschiderea herniară.
2. Strangularea herniei
Strangularea herniei este o complicație care apare atunci când o parte din intestinul prins în hernia inghinală își pierde alimentarea cu sânge din cauza presiunii excesive. Aceasta este o urgență medicală gravă și poate duce la necroză tisulară (moartea țesutului) în cazul în care fluxul sanguin nu este restabilit rapid. Strangularea herniei este una dintre cele mai periculoase complicații ale herniei inghinale și necesită intervenție chirurgicală de urgență.
Ce înseamnă strangularea herniei?
Strangularea herniei apare atunci când intestinul sau alt organ prins în hernia incarcerată este strâns atât de tare încât fluxul sanguin către acea porțiune a organului este complet blocat. Fără alimentarea cu oxigen și nutrienți prin sânge, țesuturile din acea zonă încep să moară. Acest proces poate duce rapid la necroză și la perforația intestinului, ceea ce provoacă infecții severe, cum ar fi peritonita, și poate pune viața pacientului în pericol.
Simptomele strangulării herniei
Simptomele strangulării herniei includ durere bruscă și intensă în zona inghinală, umflătura devine foarte dureroasă și nu se reduce, iar pielea din jurul herniei poate deveni roșie sau purpurie. Alte simptome includ greață, vărsături, febră și incapacitatea de a elimina gaze sau scaun, ceea ce indică o obstrucție intestinală. Aceste simptome necesită asistență medicală de urgență, deoarece, fără tratament imediat, strangularea herniei poate deveni fatală.
Tratamentul strangulării herniei implică intervenția chirurgicală imediată pentru a elibera porțiunea strangulată a intestinului, a restabili fluxul sanguin și a repara deschiderea herniară. Dacă intestinul a suferit daune ireparabile din cauza lipsei de sânge, medicul poate fi nevoit să îndepărteze porțiunea afectată a intestinului.
3. Alte riscuri și complicații
Pe lângă incarcerare și strangulare, hernia inghinală netratată poate duce la alte complicații care afectează calitatea vieții pacientului și starea generală de sănătate.
- a) Disfuncții intestinale
Una dintre cele mai grave consecințe ale unei hernii inghinale netratate este obstrucția intestinală. Acest lucru se întâmplă atunci când intestinul subțire devine complet blocat în canalul inghinal, împiedicând trecerea alimentelor, lichidelor și gazelor prin tractul digestiv. Disfuncția intestinală cauzată de hernia inghinală poate duce la simptome precum greață, vărsături, balonare severă și dureri abdominale intense.
Obstrucția intestinală este o complicație gravă, deoarece poate duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice și, în cazuri severe, la perforația intestinului. Dacă intestinul se perforează, conținutul său poate scurge în cavitatea abdominală, provocând o infecție peritoneală (peritonită), o condiție care necesită intervenție chirurgicală de urgență și care poate fi fatală fără tratament rapid.
- b) Durere cronică
Durerea cronică este o altă complicație care poate apărea în cazul herniei inghinale netratate. Chiar și fără incarcerare sau strangulare, hernia poate provoca dureri constante în zona inghinală, mai ales în timpul activităților fizice sau atunci când pacientul stă în picioare pentru perioade lungi de timp. Această durere poate afecta calitatea vieții și capacitatea pacientului de a-și desfășura activitățile zilnice.
Durerea cronică poate deveni o problemă serioasă, mai ales dacă hernia afectează nervii din zona inghinală. În unele cazuri, chiar și după tratamentul chirurgical al herniei, pacientul poate continua să simtă durere cronică în zona afectată, o condiție cunoscută sub numele de sindrom de durere post-herniorafie.
- c) Riscuri de infecție și complicații chirurgicale
Dacă hernia nu este tratată și evoluează spre o complicație gravă, cum ar fi strangularea, intervenția chirurgicală devine mai complexă și mai riscantă. O hernie strangulată poate necesita îndepărtarea unei porțiuni din intestin, ceea ce poate crește riscul de complicații postoperatorii, inclusiv infecții, aderențe intestinale și recidivă herniară. În plus, pacienții care au suferit complicații severe din cauza unei hernii inghinale au, în general, o perioadă de recuperare mai lungă și un risc mai mare de complicații pe termen lung.
Hernia inghinală netratată poate duce la complicații grave, cum ar fi incarcerarea și strangularea, ambele necesită intervenție medicală urgentă. Alte riscuri includ disfuncții intestinale, durere cronică și infecții. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații și pentru menținerea sănătății generale a pacientului. O hernie inghinală trebuie monitorizată de un medic și tratată corespunzător pentru a evita complicațiile care pot pune viața în pericol.
Tratamentul herniei inghinale
Tratamentul herniei inghinale implică, de obicei, intervenția chirurgicală, deoarece această afecțiune nu se vindecă de la sine. Cele mai frecvente metode de tratament sunt operațiile chirurgicale, fie prin metoda clasică, fie laparoscopică, în funcție de mărimea și severitatea herniei, de starea generală a pacientului și de preferințele medicului.
Tratamentul chirurgical urmărește repararea deschiderii prin care a ieșit hernia și prevenirea reapariției acesteia. De asemenea, există diferite tipuri de anestezie utilizate în aceste proceduri, în funcție de complexitatea cazului.
Opțiuni chirurgicale
Există două metode principale de tratament chirurgical pentru hernia inghinală: herniorafia (operația deschisă) și hernioplastia laparoscopică. Ambele metode sunt eficiente, dar diferă în ceea ce privește tehnica chirurgicală, perioada de recuperare și riscurile asociate.
- Herniorafia (operația deschisă)
Herniorafia este metoda chirurgicală tradițională pentru repararea herniei inghinale. Aceasta implică o incizie deschisă în zona inghinală pentru a expune hernia. Chirurgul împinge înapoi țesutul herniat în cavitatea abdominală și repară deschiderea sau slăbiciunea din peretele abdominal, fie prin coaserea directă a mușchilor, fie prin folosirea unei plase sintetice (procedura de hernioplastie).
Etapele herniorafiei:
- Chirurgul face o incizie de aproximativ 6-10 cm în zona inghinală, deasupra locului herniei.
- Țesutul herniat este împins înapoi în abdomen, iar deschiderea peretelui abdominal este reparată.
- Dacă este necesar, o plasă sintetică este plasată pentru a întări peretele abdominal și a reduce riscul reapariției herniei.
Avantajele herniorafiei:
- Este o metodă eficientă și sigură pentru majoritatea pacienților.
- Poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală.
- Este adecvată pentru herniile mari sau complicate care nu pot fi reparate prin chirurgie laparoscopică.
Dezavantaje:
- Perioada de recuperare poate fi mai lungă decât în cazul metodei laparoscopice.
- Cicatricile sunt mai mari, deoarece incizia este deschisă.
2. Hernioplastia laparoscopică
Hernioplastia laparoscopică este o tehnică minim invazivă pentru repararea herniei inghinale, care implică utilizarea unui laparoscop (un instrument subțire, cu o cameră video la capăt) și a unor instrumente mici pentru a efectua reparația prin câteva incizii mici. Această tehnică permite chirurgului să repare hernia din interiorul abdomenului fără a face o incizie deschisă mare.
Etapele hernioplastiei laparoscopice:
- Se fac trei sau patru incizii mici (de aproximativ 0,5-1 cm fiecare) în abdomenul inferior.
- Printr-una dintre incizii se introduce laparoscopul, care permite chirurgului să vizualizeze zona inghinală pe un monitor.
- Prin celelalte incizii se introduc instrumentele pentru repararea herniei. Hernia este împinsă înapoi, iar o plasă sintetică este plasată pentru a întări peretele abdominal.
Avantajele hernioplastiei laparoscopice:
- Timp de recuperare mai scurt comparativ cu herniorafia.
- Cicatrici mai mici și disconfort postoperator redus.
- Pacienții se pot întoarce mai repede la activitățile normale.
Dezavantaje:
- Necesită anestezie generală.
- Este mai complicată tehnic și poate necesita un chirurg cu experiență în tehnici laparoscopice.
- Nu este indicată pentru herniile foarte mari sau complicate.
Tipuri de anestezie
În funcție de starea pacientului și de metoda chirurgicală aleasă, se pot utiliza diferite tipuri de anestezie pentru tratamentul herniei inghinale:
1. Anestezie locală
Anestezia locală este utilizată în principal în cazul herniorafiei (operația deschisă). Aceasta implică injectarea unui anestezic în zona inghinală, astfel încât pacientul nu simte durere în timpul intervenției chirurgicale. Pacientul rămâne treaz, dar nu simte durerea, iar intervenția se desfășoară cu un disconfort minim.
Avantaje:
- Pacientul este conștient, dar nu simte durere.
- Recuperarea imediată este mai rapidă, deoarece nu există efectele secundare ale anesteziei generale (somnolență, greață).
Dezavantaje:
- Nu este recomandată pentru intervențiile laparoscopice.
- Poate provoca anxietate la unii pacienți, deoarece aceștia sunt conștienți în timpul operației.
2. Anestezie generală
Anestezia generală este frecvent utilizată pentru hernioplastia laparoscopică și, uneori, pentru herniorafia deschisă. Aceasta implică sedarea completă a pacientului, astfel încât acesta nu este conștient în timpul intervenției chirurgicale.
Avantaje:
- Pacientul este complet inconștient și nu simte nimic în timpul operației.
- Este necesară pentru intervențiile laparoscopice și pentru cazurile complicate.
Dezavantaje:
- Necesită o perioadă mai lungă de recuperare imediată după operație.
- Există riscuri asociate cu anestezia generală, cum ar fi reacțiile adverse, dar acestea sunt rare.
Recuperarea post-operatorie
Recuperarea după o operație de hernie inghinală depinde de tipul de intervenție chirurgicală efectuată, de starea generală a pacientului și de respectarea recomandărilor medicale. În general, recuperarea postoperatorie implică un proces progresiv de revenire la activitățile normale, cu restricții temporare pentru a preveni complicațiile.
Durata recuperării
- Herniorafia (operația deschisă): Recuperarea completă poate dura între 4 și 6 săptămâni. În primele zile după operație, pacienții sunt sfătuiți să se odihnească și să evite activitățile fizice intense. Ridicarea greutăților sau efortul intens trebuie evitat timp de cel puțin 6 săptămâni.
- Hernioplastia laparoscopică: Recuperarea este de obicei mai rapidă, pacienții putând reveni la activitățile normale după 1-2 săptămâni. Totuși, ridicarea greutăților și exercițiile fizice intense trebuie evitate timp de aproximativ 4 săptămâni.
Restricții și recomandări
- Activitate fizică: În primele zile după operație, pacienții trebuie să evite ridicarea greutăților și activitățile fizice solicitante. Este important să urmeze recomandările medicului cu privire la când și cum pot relua activitățile normale.
- Durerea postoperatorie: Disconfortul și durerea ușoară sunt normale după operație, dar acestea pot fi gestionate cu analgezice prescrise de medic. De asemenea, aplicarea de gheață pe zona operată poate ajuta la reducerea inflamației și a durerii.
- Îngrijirea inciziilor: Inciziile trebuie menținute curate și uscate pentru a preveni infecțiile. Medicul va oferi instrucțiuni clare privind îngrijirea plăgilor postoperatorii.
- Reluarea activităților: Majoritatea pacienților pot relua activitățile zilnice obișnuite după câteva zile, dar trebuie să evite exercițiile fizice intense și ridicarea greutăților pentru o perioadă mai lungă.
Tratamentul herniei inghinale implică intervenții chirurgicale sigure și eficiente, fie prin metoda clasică (herniorafie), fie prin tehnici laparoscopice. Alegerea metodei chirurgicale și a tipului de anestezie depinde de circumstanțele individuale ale pacientului. Recuperarea postoperatorie necesită respectarea restricțiilor și a recomandărilor pentru a asigura vindecarea corespunzătoare și prevenirea complicațiilor.
Prevenirea apariției herniei inghinale
Hernia inghinală este cauzată de o slăbiciune a peretelui abdominal, care poate apărea fie congenital, fie dobândită în timp. Deși nu există o metodă absolut sigură de a preveni apariția herniei inghinale, există mai multe măsuri preventive care pot reduce riscul dezvoltării acestei afecțiuni.
Aceste măsuri se concentrează pe evitarea suprasolicitării musculaturii abdominale și pe menținerea unui stil de viață sănătos, care minimizează presiunea asupra abdomenului.
Măsuri preventive pentru a evita apariția herniei inghinale
- Exerciții fizice corecte
Exercițiile fizice regulate sunt esențiale pentru menținerea tonusului și rezistenței musculare, inclusiv a musculaturii abdominale. Însă, este important să efectuezi exercițiile într-un mod corect și să eviți suprasolicitarea zonei abdominale, care poate provoca o hernie inghinală.
- Întărirea mușchilor abdominali: Exercițiile care vizează întărirea mușchilor abdominali pot contribui la menținerea unui perete abdominal puternic. Exerciții cum ar fi planșa (plank) sau ridicările controlate ale picioarelor pot ajuta la menținerea integrității peretelui abdominal.
- Evitarea exercițiilor care provoacă presiune excesivă: Ridicările grele de greutăți sau exercițiile intense care solicită puternic abdomenul pot crește riscul de hernie. Este important să adopți o tehnică adecvată pentru ridicarea greutăților și să folosești întotdeauna mușchii picioarelor și spatelui inferior pentru a reduce presiunea asupra zonei abdominale.
- Evitarea ridicării greutăților necorespunzătoare: Atunci când trebuie să ridici obiecte grele, este esențial să folosești tehnici corecte. Îndoaie genunchii și folosește puterea picioarelor pentru a ridica, nu pune presiune pe mușchii abdominali prin aplecări. De asemenea, este bine să ceri ajutor atunci când ridici obiecte prea grele pentru a preveni o hernie.
Gestionarea greutății corporale
Menținerea unei greutăți corporale sănătoase este o măsură preventivă importantă împotriva herniei inghinale. Obezitatea pune o presiune suplimentară pe peretele abdominal, ceea ce crește riscul de dezvoltare a unei hernii.
- Menținerea unui indice de masă corporală (IMC) sănătos: Greutatea în exces poate contribui la slăbirea musculaturii abdominale. Un stil de viață echilibrat, care include o alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată, ajută la controlul greutății și la reducerea presiunii asupra abdomenului.
- Dieta echilibrată: O dietă bogată în fibre și proteine ajută la prevenirea constipației, care este un factor de risc pentru hernie, deoarece încordarea în timpul defecației poate crește presiunea intraabdominală. Consumă legume, fructe și cereale integrale pentru a susține o digestie sănătoasă.
Prevenirea constipației și a tusei cronice
Încordarea constantă din cauza constipației și tusei cronice poate provoca hernia inghinală, deoarece crește presiunea în cavitatea abdominală. Este important să gestionezi aceste afecțiuni pentru a reduce riscul de hernie.
- Hidratare adecvată și alimentație bogată în fibre: Pentru a preveni constipația, consumă suficiente lichide și asigură un aport consistent de fibre alimentare. Evitarea constipației reduce necesitatea încordării în timpul mișcărilor intestinale.
- Tratarea tusei cronice: Dacă suferi de o afecțiune respiratorie care provoacă tuse cronică, cum ar fi bronșita sau astmul, consultă un medic pentru a primi tratamentul adecvat. Tusea persistentă crește semnificativ riscul de hernie inghinală.
Îngrijire post-operatorie: Prevenirea reapariției herniei
Chiar și după repararea chirurgicală a herniei inghinale, există riscul ca hernia să reapară. De aceea, este important să urmezi anumite măsuri post-operatorii pentru a preveni recidiva.
- Respectarea recomandărilor medicului
Imediat după operație, este esențial să urmezi cu strictețe instrucțiunile medicului cu privire la activitatea fizică, îngrijirea plăgii și dieta. În general, pacienților li se recomandă să evite ridicarea greutăților și exercițiile fizice intense timp de câteva săptămâni.
- Evitarea efortului fizic intens: În primele 4-6 săptămâni după operație, ridicarea obiectelor grele sau încordarea abdominală trebuie evitate pentru a preveni reapariția herniei.
- Întărirea mușchilor abdominali
După perioada inițială de recuperare, medicul poate recomanda exerciții ușoare pentru întărirea musculaturii abdominale și prevenirea unei noi hernii. Aceste exerciții trebuie să fie efectuate cu grijă și sub supravegherea unui specialist, pentru a evita suprasolicitarea zonei.
- Controlul greutății și dieta post-operatorie
Gestionarea greutății este la fel de importantă după intervenția chirurgicală ca înainte. Un stil de viață sănătos și o greutate corporală adecvată reduc presiunea asupra peretelui abdominal și ajută la prevenirea reapariției herniei. În plus, consumul de alimente bogate în fibre ajută la evitarea constipației, ceea ce poate contribui la prevenirea încordării abdominale.
- Îngrijirea plăgii post-operatorii
Este esențial să îngrijești corect plaga post-operatorie pentru a preveni infecțiile și complicațiile care ar putea afecta procesul de vindecare. Menține zona curată și uscată, și urmează instrucțiunile medicului privind schimbarea pansamentelor.
Prevenția herniei inghinale implică menținerea unei stări bune de sănătate generală, adoptarea unor tehnici corecte pentru ridicarea greutăților, întărirea mușchilor abdominali și gestionarea corectă a greutății corporale. După operația de hernie, respectarea recomandărilor post-operatorii este esențială pentru a preveni reapariția herniei. O abordare atentă și proactivă poate reduce riscul de dezvoltare și recidivă a herniei inghinale.
Întrebări frecvente (FAQ) despre hernia inghinală
1. Ce este hernia inghinală?
Hernia inghinală este o afecțiune în care o parte din intestin sau alt țesut abdominal iese printr-un punct slăbit al peretelui abdominal în zona inghinală. Aceasta provoacă o umflătură vizibilă și disconfort, în special în timpul efortului fizic.
2. Cum îmi dau seama dacă am o hernie inghinală?
Simptomele comune includ o umflătură vizibilă în zona inghinală, durere sau disconfort, mai ales la ridicarea de greutăți, tuse sau încordare. Dacă simți o astfel de umflătură care dispare atunci când stai culcat, este posibil să ai o hernie inghinală și ar trebui să consulți un medic.
3. Este hernia inghinală gravă?
Hernia inghinală nu este de obicei o urgență medicală în stadiile sale inițiale, dar poate duce la complicații grave, cum ar fi incarcerarea sau strangularea, care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Diagnosticul și tratamentul precoce pot preveni aceste complicații.
4. Poate hernia inghinală să se vindece de la sine?
Nu, hernia inghinală nu se vindecă de la sine. Deși poți avea perioade în care simptomele se ameliorează, afecțiunea nu va dispărea fără intervenție chirurgicală. Tratamentul este necesar pentru a preveni complicațiile.
5. Ce tip de intervenție chirurgicală este necesară pentru hernia inghinală?
Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale: herniorafia (operația deschisă) și hernioplastia laparoscopică (minim invazivă). Alegerea metodei depinde de mărimea herniei, de starea generală a pacientului și de preferințele chirurgului.
6. Ce tip de anestezie se folosește în timpul operației pentru hernia inghinală?
Operațiile pentru hernia inghinală pot fi efectuate sub anestezie locală, regională (rahianestezie) sau generală, în funcție de tipul de intervenție și de starea pacientului. Medicul va decide ce anestezie este cea mai potrivită în funcție de circumstanțele cazului.
7. Cât durează recuperarea după operația de hernie inghinală?
Recuperarea completă după operație durează între 4 și 6 săptămâni în cazul unei operații deschise (herniorafie) și aproximativ 1-2 săptămâni în cazul unei operații laparoscopice. Însă, este important să eviți efortul fizic intens și ridicarea greutăților în primele 4-6 săptămâni.
8. Ce pot face pentru a preveni o hernie inghinală?
Pentru a preveni hernia inghinală, evită ridicarea greutăților în mod incorect, menține o greutate corporală sănătoasă, evită constipația și tusea cronică și întărește mușchii abdominali prin exerciții fizice corecte.
9. Hernia inghinală poate reveni după operație?
Deși intervențiile chirurgicale pentru hernie sunt, în general, foarte eficiente, există un risc mic de recidivă. Respectarea recomandărilor post-operatorii și menținerea unui stil de viață sănătos pot ajuta la prevenirea reapariției herniei.
10. Ce se întâmplă dacă nu tratez hernia inghinală?
Hernia netratată poate duce la complicații precum incarcerarea (blocarea herniei în canalul inghinal) sau strangularea (blocarea fluxului sanguin către intestin), care sunt afecțiuni grave ce necesită intervenție chirurgicală de urgență.
10 mituri despre hernia inghinală
Hernia inghinală este o afecțiune comună, dar există multe concepții greșite legate de cauzele, simptomele și tratamentul acestei probleme de sănătate. Iată 10 mituri comune despre hernia inghinală și adevărul din spatele fiecăruia:
Mitul 1:
Hernia inghinală se vindecă de la sine.
- Adevăr: Hernia inghinală nu se vindecă singură și necesită intervenție chirurgicală pentru a preveni complicațiile. Odată ce hernia apare, nu se va retrage, iar în timp poate deveni mai gravă, necesitând tratament medical.
Mitul 2:
Hernia inghinală apare doar la bărbați.
- Adevăr: Deși bărbații sunt mai predispuși la hernii inghinale din cauza anatomiei lor, femeile pot dezvolta și ele această afecțiune, chiar dacă într-un procent mai mic. De asemenea, hernia inghinală poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii.
Mitul 3:
Dacă nu mă doare, hernia nu trebuie tratată.
- Adevăr: Chiar și o hernie care nu cauzează durere trebuie evaluată de un medic. Herniile netratate pot duce la complicații grave, cum ar fi incarcerarea sau strangularea, care necesită intervenție chirurgicală de urgență.
Mitul 4:
Herniile sunt cauzate doar de ridicarea greutăților.
- Adevăr: Ridicarea greutăților poate contribui la dezvoltarea unei hernii inghinale, dar există și alți factori, cum ar fi tusea cronică, constipația, sarcina și predispoziția genetică. Slăbiciunea congenitală a peretelui abdominal este o altă cauză frecventă.
Mitul 5:
Intervenția chirurgicală pentru hernie este foarte riscantă.
- Adevăr: Chirurgia pentru hernia inghinală este una dintre cele mai frecvente și sigure proceduri chirurgicale. Cu tehnicile moderne, riscurile sunt minime, iar majoritatea pacienților se recuperează rapid și fără complicații majore.
Mitul 6:
Hernia inghinală poate fi reparată prin exerciții fizice.
- Adevăr: Exercițiile fizice nu pot repara o hernie inghinală odată ce aceasta s-a format. De fapt, ridicarea greutăților sau exercițiile intense pot agrava hernia. Tratamentul chirurgical este singura soluție pentru repararea herniei.
Mitul 7:
După operația de hernie, nu voi putea face niciodată efort fizic.
- Adevăr: Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile normale și chiar la exerciții fizice după o perioadă de recuperare. După câteva săptămâni de la operație, sub supravegherea medicului, se pot relua treptat activitățile fizice.
Mitul 8:
Toate herniile inghinale sunt dureroase.
- Adevăr: Unele hernii inghinale pot să nu cauzeze durere inițial, mai ales dacă sunt mici. Cu toate acestea, ele pot deveni dureroase în timp sau pot duce la complicații grave. Lipsa durerii nu înseamnă că hernia trebuie ignorată.
Mitul 9:
Hernia inghinală reapare întotdeauna după operație.
- Adevăr: Herniile inghinale recidivează rar după o reparație chirurgicală corectă. Riscul de reapariție este redus, în special dacă pacienții respectă recomandările postoperatorii și evită suprasolicitarea abdominală.
Mitul 10:
O hernie mică nu este periculoasă.
- Adevăr: Chiar și o hernie mică poate duce la complicații severe, cum ar fi strangularea, care necesită intervenție chirurgicală de urgență. Este important să consulți un medic pentru orice suspiciune de hernie, indiferent de dimensiune.
Centru de excelență în chirurgie
Royal Hospital Bucharest
O echipă medicală cu înalte standarde profesionale se ocupă cu atenţie de consultaţia, intervenţiile operatorii propriu-zise şi managementul post-operator al bolnavului.
Metodele de tratament abordate în spitalul nostru asigură pacientelor o șansă de vindecare postoperatorie mult mai rapidă, o rată de complicații mult redusă și posibilitatea de a reveni la aspecte normale ale vieții socio-profesionale într-un timp mult mai scurt.
Contactați-ne pentru programare sau informații
Nu lăsați sănătatea să treacă în plan secund.
Contactați-ne astăzi pentru a programa o consultație de chirurgie generală sau pentru orice întrebare aveți.
Suntem aici pentru dumneavoastră și suntem dedicați să vă ajutăm să vă mențineți sănătatea.
Royal Hospital Bucharest 021.9095
Echipa noastră de specialiști
Nucleul departamentului Royal Hospital de chirurgie generală – o echipă de medici chirurgi dedicați și profund experimentați. Fiecare membru al echipei aduce un amestec unic de expertiză și specializare, consolidând astfel abordarea noastră cuprinzătoare în îngrijirea pacientului.
Credem ferm că excelența în chirurgie se combină cu o abordare umană și empatică. Echipa noastră se angajează să ofere îngrijire personalizată, luând în considerare nu doar nevoile medicale, ci și pe cele emoționale ale pacienților. Această abordare este esențială pentru recuperarea și bunăstarea pacienților noștri.